Tradiții și obiceiuri

Cântecul popular și folclorul telcean

Comuna Telciu, fiind dispusa pe valea raului Sălăuța, muza inspirației lui George Coșbuc, se bucură de o mare varietate folcloristică și de un cântec popular plin de viață.

Deși n-a existat o preocupare specială de a aduna cântecele vechi, obiceiurile și tradițiile pâna la Valeria Peter Predescu, totuși la Telciu, în Bichigiu, pe Fiad și Telcișor se mai dispune de o comoară inestimabilă de cântece populare ce s-au transmis din generație, în generație prin viul grai sau cu prilejul șezătorilor, nunților, clăcilor etc.

Tradiții, obiceiuri și datini

Tradițiile, obiceiurile și datinile sunt cele specifice văilor Someșului, Șieului, Bârgăului și Sălăuțe în special, cele caracteristice Transilvaniei în general. Unele se interferează cu cele ale Maramureșului, Telciu aflându-se la o depărtare nesemnificativă, cca 17 km de Săcel, prima localitate la intrarea în Tara Voievozilor, dinspre Romuli și pasul Șetref.

Cele mai importante obiceiuri și datini sunt:

• Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou
• Obiceiuri de Paşti
• Obiceiuri de Bobotează
• Nunta în Telciu
• Ginarsul - un vechi obicei al telcenilor
• Obiceiuri de înmormântare
• Obiceiuri de Rusalii
• Aldămaşul - un vechi obicei al pământului
• Imbrânzitul oilor
• Obiceiuri la botez: „prima scaldă”
• Sărbătoarea Sânzâienilor
• Obiceiuri de sărbatorire ale unor Sfinți
• Sărbători de peste an sau anotimpuri
• Berea - un obicei de demult
• „Focul viu”
• Zăpada mieilor
• Îngroparea anului la Monument

Obiceiuri de Craciun si Anul Nou

Cel mai frumos obicei de Craciun este colindatul. Se colinda pe la ferestre sau la usa in pridvor, inainte de a se intra in casa.

In prima seara de Craciun se colinda, de regula intre familii cu grad de rudenie apropiate. A doua si a treia seara se merge la alte familii, pe la prieteni si prietene.

Se servesc sarmale, cozonac, prajituri, ciorbe usoare, carnati de porc, călbaş (cartabos), toba, costite fierte in zeama de varza. Cei care beau mai mult, consuma zeama de varza acra (moare).

De Craciun si Anul Nou se impodobeste de regula in majoritatea caselor Pomul de Craciun, care se imbrăca inainte cu petele colorate, cu mere, nuci, pere, bomboane argintate, iar dupa 1960 cu beculete, ghirlande, lumanari, artificii, globuri colorate.

De Craciun si Anul Nou se joaca turca (capra), se umbla cu Steaua, Plugusorul. Se fac urari de catre multi copii care colinda prin ograzile caselor. Acestia sunt omeniti cu prajituri, mere, pere, bani, bomboane sau ciocolata.

Obiceiuri de Pasti

De cu noapte se merge la Biserica si se ia intr-un pahar anafora. Inainte de servitul mesei se ia anafora, spunand de 3 ori “Hristos a inviat!” iar un alt membru raspunde “Adevarat ca a inviat!”, apoi se schimba rolurile.

Fetele si feciorii, dar si varstnicii se spala cu apa intr-un lighean, in care se pune ou rosu pentru a fi puternici si frumosi. De Pasti nu se merge deloc la crâşmă. Sarbatorile de Pasti, de regula se fac in familie. Se servesc oua rosii, drob de miel, supa de miel cu tarhon, friptura de miel, pasca, cozonac, turtiţe, sarmale ş.a.

Copii umbla pe la case după ouă. Obiceiul se numeşte “in pciez”. Este o intrecere intre copii sa adune cat mai multe ouă roşii, colorate şi împcistrite.

Obiceiuri de Bobotează

Se iese la apa cu praporii de la biserică. Se sfinţesc apele curgătoare. În Telciu, de regulă, se iese la Podul cel Mare. Participa sute şi sute de oameni. Doi băieţi tineri costumati in straie ţărăneşti duc Icoana Mântuitorului botezat în apa Iordanului. Printre altele preotul spune: “Firea apelor s-a sfinţit şi Iordanul s-a întors înapoi!”.

Nunta in Telciu

Nunta in Telciu, ca de altfel in aproape toate satele Nasaudului si Bistritei cuprinde un complex de obiceiuri care insotesc casatoria. Mireasa si mirele sunt protagonistii care impreuna cu parintii si nasii au rolul marcant in pregatirea si desfasurarea nuntii.

Nunta este un eveniment al marii bucurii nu numai in familia tinerilor, ci si in cadrul obstii satesti, a intregului sat, fiindca la majoritatea nuntilor sunt invitate o mare parte a familiilor satului. Inainte, acum 200-300 de ani, pan ape la inceputul anilor 1910-1920 invitatiile se faceau verbal. Mirele si cu mireasa mergeau impreuna pe la casele invitatilor. Invitatiile se faceau si de catre parinti. Acum invitatiile sunt scrise, dup ace a avut loc strigarea la biserica. Ele se dau, de regula, cu cel putin o luna inainte ca cei invitati sa se poata pregati din toate punctele de vedere.

Nunta ia uneori forma unui spectacol inedit, in cadrul ei se imbina momentele solemne cu cele de tristete, caci tinerii, mirele si mireasa se despart de feciorie si feţie, precum si cele de joc si voie buna.

Scena unde se desfasoara nunta este satul: biserica, casele mirilor, sala de nunti, nasii, cematorii si cematoarele, respective fetele si feciorii de onoare, fiecare cu roluri precise in pregatirea si desfasurarea nuntii.

Nunta la Telciu cuprinde doua parti distincte:
a)Actiunile pregatitoare: petitul si tomala
b)Nunta propriu-zisa: chemarea la nunta, steagul, desfasurarea nuntii, cununia si starea civila, cununia religioasa si petrecerea propriu-zisa cu masa festiva, strigarea “Gainii”, jocuri populare si de voie buna, strigarea la meseni, lada de zester si incheierea nuntii la 1-2 zile.

Ginarsul

Este un obicei ce nu are nimic in comun cu consumul exagerat de alcool. Modul cum se prepara ginarsul la Telciu este unul specific satului si altora cateva din zona Nasaudului. Alcoolul rafinat, rachiul sau chiar tuica de prune de peste 52-55° tarie se prepara cu secarica (chimen) si zahar topit, ars in vas emailat pe soba.

Ginarsul se prepara in familie si se consuma de regula acasa in timpul zilelor de sambata si duminica, cand se vine de la lucrul campului, de la exploatarea forestiera etc.

Ginarsul se serveste in familie, intre cei apropiati, in paharele mici de 30-50 ml, timp in care se pun la cale si tot felul de planuri, ori bilanturi, in functie de cum le-au mers lucrurile in perioada respectiva

Obiceiuri de inmormantare

Decedatul, dupa ce este spalat, imbracat este asezat in sicriu in casa dinainte, numita “casa de parade”, de fapt camera cea mai mare, unde gazda primeste oamenii de seama la diferite evenimente.

Tot timpul langa corpul decedatului, din momentul decesului, la capul lui se aseaza lumanari aprinse. Noaptea mortul nu se lasa singur pentru a nu veni “ursitele” sau “ceasurile rele”.

In sicriu se pregatesc si se pun toate cele necesare: asternut, pernita, panza de paioara. Femeile se imbraca in negru, in doliu ca semn de respect pentru cel decedat, inclusive naframa neagra.

Barbatii, cei apropiati decedatului, umbla in capul gol pe timpul ceremonialului funerar, pana la inmormantarea decedatului.
Pentru cruce si prapori se pregatesc colacii, prosoape, naframi. Se iau masuri urgent pentru pregatirea pomenilor.

Dupa masa, spre seara si noaptea se face priveghi la cel decedat. Se serveste tuica si colac in memoria lui. Se varsa cativa stropi de tuica din pahar in memoria lui cu care sa plece in lumea de dincolo. Se serveste ginars cu secarica. Nu se inchina!

Ducerea mortului cuprinde 12 stari si se respecta o serie de reguli precise la dusul sicriului.

La ingropaciune, de asemenea se respecta o serie de reguli si obiceiuri. Dup ace sicriul este lasat in groapa se arunca bulgari mici de ţărână peste sicriu. Rudele apropiate, de regula 2 barbati raman pe loc pana oamenii cimitirului acopera cu pamant sicriul si se pune crucea si toate coroanele si buchetele de flori.

Dupa ingropaciune are loc masa de pomenire in prezenta preotului, unde se spune “Tatal Nostru” si se adduce un nou omagiu in memoria celui disparut. Masa se serveste in serii, intrucat la masa sunt invitati si rugati sa participle toti cei apropiati. Sunt primiti si neinvitati, saracii pentru a servi o masa calda. Nimeni nu este refuzat.

Obiceiuri de Rusalii

La Rusalii se scot icoanele in ţarina.Aici fetele tinere aduc cununi de grau in prapori. Feciorii cand merg si vin striga chiralesa, iar fetele cand vin indarat de la tarina cânta. Asa era de demult. Acum de Rusalii se procedeaza astfel: se iese pa Telcisor, la podul C.F.R., la targul de vite sau pe ulicioara Morii. Se face slujba, si pentru animale si pentru tarina. Se sfinteste apa, se face Blestemul Marelui Trifon.

Aldămaşul

Aldamasul reprezinta o forma de incheiere a unei tranzactii sau targ, insotit de darea mainii, a unui juramant care dau valabilitate de act scris, inclusive unei intelegeri verbale.

Incheierea tranzactiei se face prin baterea palmei si se consfinteste prin servirea unei bauturi care poarta numele de aldămaş. Dupa ce se bea aldamasul, nimeni si nimic nu mai poate intervene in modificarea intelegerii. Aldamasul se poate incheia doar in preyenta a cel putin doua personae, care sunt martori. El are putere de lege morala, sfanta si trebuie respectat intocmai de catre ambele personae.

Îmbrânzitul oilor

La Telciu îmbrânzitul oilor sau băgatul oilor pe brânză are loc în luna mai, când se stabilesc turmele, munţii unde se duc bacii şi vătafii, alături de păcurari.

Fiecare gospodar la data anuntata, la locul de adunare a stânei, înainte de plecarea la munte, participă la stâna asociata cu oile, le mulge şi, după cantitatea de lapte i se stabileşte pe bază de carâmb, al câtelea mniertuc este si ce cota de brânză are dreptul să primească în cursul verii. Mai precis, se stabileşte numarul de cumpene pe care le primeşte. Aici, la locul de unde pleacă stâna în munte, are loc o adevărată petrecere. Se aduce mâncare şi se serveşte băutura. Se pregateşte şi renumitul balmoş.
Stapânii oilor işi predau numeric oile la păcurari în primire. Spre seară sărbatoarea se incheie cu multumirile de rigoare din partea ambelor parti.

Obiceiuri la botez

Obligatia moaşei este pregătirea unei lumânari de botez. După ce copilul are cel puţin 6 săptămâni de la naştere poate fi dus la biserică pentru a fi botezat.

Moaşa are obligaţia de a cumpăra costumaşul nou pentru copil cu care va fi dus la biserică pentru a fi botezat. Tot ea duce un blid (farfurie) cu prăjituri şi un kilogram de ţuica la masa de botez, la casa copilului. Spre biserică moaşa duce copilul în braţe, iar la întoarcerea spre casa, moaşa aduce lumânarea, iar nănasa copilul botezat.

Mama nu intra in biserică până nu este curată şi pâna nu i se face molitva.
Ajunsă acasă, nănaşa pune copilul pe masă înfăşurat, iar de faţa trebuie sa fie tatăl copilului, ori bunicul, ori alta parte bărbăteasca şi spune: “L-am dus păgân şi l-am adus crestin. Să vă faceti cu voie bună pentru noul creştin. Să vă trăiască şi să crească mare.” Tatăl ia copilul în braţe şi mulţumeşte nănaşei. Apoi se face masa cu mâncare si băutura. De regulă, la botez nu se joaca.

Sarbatoarea Sanzienelor

De Sânziene se fac cununite de flori galbene. De regulă fac cununi toti din casă. Florile pentru cununi si cununite le adună, de regulă, tinerii, dar si femeile însărcinate.
Cununitele se fac seara de către toti membrii din casă. Fiecare o
cunoaste pe a lui si-si pune un semn. Se aruncă peste acoperisul de la cotet sau grajd, fixându-si fiecare un gând anume, care să li se împlinească: fetele să se mărite cu alesul inimii lor, femeile să fie sănătoase si să nască usor etc.

Dimineata până nu răsare Sfântul Soare, fiecare îsi ia cununita cu
semnul lui si si-o pune la păstrat până la Anul viitor.
Pentru sănătate cununitele mici se leagă la copii, ca să fie sănătosi si
voiosi. Femeile gravide si le pun împrejurul mijlocului pentru a naste mai usor.

Obiceiuri de Sărbătorire ale unor Sfinti

- Cei 40 de mucenici Sfinti din Sevastia – pe 9 martie în fiecare an.
Cei 40 de Sfinti bat ciocanele si pământul se dezmorteste, înverzeste, cerul se luminează. Este posibilă aparitia primilor serpi. Nu se lucrează deloc întreaga zi, pentru ca anul să meargă bine.
- Sărbătoarea Sfânta Mucenită Maria Magdalena – pe 22 iulie în
fiecare an. Nu-i bine să se lucreze deloc în această zi si nu se adună fânul, nu se coseste si nu se seceră.
- Sărbătoarea Sfântului Foca – pe 23 iulie în fiecare an. Se aduc
moasele Sfântului Mucenic Sfintit Foca. De Foca nu se lucrează sub nici o
formă, tăranii stiu acest lucru pentru a nu le lua foc casa.
- Filipcii – pe 11 octombrie. Nu se lucrează în această zi. Este
sărbătoarea Sfântului Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi. Se tine împotriva
lupilor pentru a nu ataca animalele, stânele, oamenii; pentru a fi îndepărtati de casa omului si a nu face prăzi, mai ales iarna, când se adună în haite si sunt în pericol să fie atacati si oamenii care circulă izolat pe dealuri, prin păduri etc.

Sărbătorile de peste an sau anotimpuri

a) Pomana săracilor. Este un obicei foarte vechi în comuna Telciu. Are
loc în zilele de Pasti, Crăciun si Anul Nou. Familiile sărace sunt ajutate cu cele necesare traiului, în special produse alimentare pentru a simti si trăi si ei într-adevăr Sfintele Pasti, Crăciun si Anul Nou au sosit si pentru ei.
Familiile mai avute pe baza unor discutii si întelegeri cu preotul si
consiliului parohial aduc la biserică: cozonac, pască, ouă, slănină, făină, colaci, plăcinte, sarmale si alte produse care le oferă la săraci, după ce are loc iesirea de la biserică a credinciosilor, la circa 15-30 minute. Se fac inclusiv colecte de bani pentru cei săraci, care se împart de consiliul parohial pe bază de tabele nominale.

Acum, acest obicei a prins si este foarte bine organizat si la biserica de
pe Telcisor (Gura Poienii). Acest obicei mostenit din bătrâni, de a fi buni si
darnici, milostivi, trebuie înteles ca atare, continuat si respectat cu sfintenie.

La următoarea slujbă preotul pomeneste toate familiile care au
contribuit si cu ce produse, apoi care au fost familiile care au beneficiat de
colecte si produse alimentare. Se tine deci o evidentă precisă de către biserică.

b) Vinerea Seacă. Este Vinerea înaintea de Pasti de Învierea
Domnului. Este considerată sărbătoare, zi nelucrătoare si nu se ară în această zi, nu se pune plugu-n brazdă, căci se spune că-i pericol mare să plouă cu grindină. Este considerată cea mai însemnată zi de post. Majoritatea credinciosilor nu mănâncă nimic până la ora amiezii.
În această zi nu este bine să înjuri, să porti pizmă, să spui cuiva cuvinte
grele. Este o zi în care oamenii trebuie să-si regăsească linistea interioară si să se bucure de pace sufletească.

c) Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este ziua când se taie
stupii, se scoate mierea din stupi. Înainte, pe vremuri stupii erau cu cojnite
special amenajate si chiar se spune că are loc această tăiere a stupilor în
sensul că era foarte greu să intri în viesparul de albine, care înteapă, atunci
când li se ia mierea din stup.

Berea – un obicei de demult. „Berea” a fost un obicei în zona
localitătilor fostului regiment românesc de grăniceri, mai ales la Feldru, Nepos, Rebra, Zagra, Salva, Monor, Rebrisoara, Prundu Bârgăului, Budacul Român s.a.

„Obiceiul berii” este un fel de strânsură a tinerilor, fete si feciori, care se
adunau pentru a se cunoaste si a cânta si dansa. Era un fel de serată dansată tărănească. Fiecare băiat sau fată ducea prăjituri, fructe si băuturi usoare pregătite acasă, ginars (holircă) de prune cu săcărea (chimen), bere. De regulă, la modă era berea traditională, care se aducea de la Năsăud, din „Tradam” sau „Jidovita”, unde functiona singura fabrică de bere din zonă până pe la 1900.

După aceea s-a folosit în loc de bere ginarsul care-i mai spune la Telciu holircă (în Maramures, horincă), dar obiceiul se numeste si azi „Berea”. De regulă, se tinea acasă în grupuri restrânse sau la Sala de Nunti a Primăriei. Se făcea cu taxă de intrare pentru joc, pentru plata ceterasilor.

Cel mai important moment al berii era în Ziua de Anul Nou. La Căminul
Cultural sau Sala de nunti participau pe margine si părintii tinerilor. Feciorul
care mergea la bere se numeau „berean”, iar fata „bereancă”. Aici se legau
prietenii, se constituiau cupluri de îndrăgostiti, de viitori miri.

Feciorii si fetele mergeau gătiti în costume populare. Aici ei jucau,
discutau, dansau si serveau din produsele aduse pe masă fiecare, de regulă în comun.

Acum, acest obicei este tot mai putin practicat devenind mai mult o
amintire. El se organizează mai mult pe grupuri de familii.

Focul Viu – este un obicei ce la Telciu apartine de competenta
baciului si păcurarului. Este aprins chiar în momentul începerii activitătii la stână si se păstrează neatins până toamna la „spartul stânei”. Focul se aprinde de către un flăcău curat, necăsătorit. Focul se mentine aprins tot timpul, pentru ca oile să aibă tot timpul lapte si să fie sănătoase. Cu cenusa de la „focul viu” se tratează oile care schioapătă si de diferite boli. Obiceiul este foarte vechi si se păstrează si azi.

Zăpada mieilor – se aduc mâtisori înfloriti de răchită care se pun în
casă în vaze. Multe familii îi duc la biserică pentru a fi sfintiti. Ei împreună cu ghioceii anuntă venirea primăverii. „Zăpada mieilor” este si un simbol al
primăverii, al „exploziei” verdetii împotriva zăpezii, care trebuie să-si ia tălpăsita.

Îngroparea Anului la Monument. Acest obicei a avut loc în perioada interbelică, după ce a fost ridicat Monumentul Ostasului Român.
Oamenii se adunau aici în centrul comunei cu 1-2 ore înainte de ora 24.00, în seara zilei de 31 decembrie a fiecărui an.

Lumea se distra, se bucura că a trecut un nou an, astepta cu nerăbdare
Noul An, discuta, se juca, se sărutau si-si urau traditionalul „La Multi Ani!”.
Se servea tuică verde, ginars, ceterasii cântau la ceteră, acompaniati
de acordeonisti. Atmosfera era una deosebit de înăltătoare. Veneau în centrul Telciului zeci si sute de locuitori si împreună serbau îngroparea anului încheiat si sosirea Anului Nou, cu sperante, bucurii si încredere.
Cu acest prilej se trăgeau focuri de armă. La Monument iesea Corul
bisericii si Fanfara si cântau, si colindau. Veneau în centru si echipele de
călusari, cu opinci cu ciucuri în gurgui. Un vătaf comanda si coordona figurile călusarilor. Acest obicei face parte din obiceiurile traditionale grăniceresti ce merită a fi reluate.

Superstitii si credinte

• 1. La plecarea de acasă, de regulă, omul îsi face cruce si spune „Doamne ajută!”
• 2. Iesirea din casă. Când pleacă sotul si sotia de acasă la târg, în armată, la un proces, drum lung etc., regula este că cel ce iese primul este bărbatul pentru a umbla bine. Nu iese prima femeia, pentru că se spune că i se taie drumul si nu umblă bine, iar multe din femei sunt purtătoare ale „ceasului rău”. Bărbatul este considerat stâlpul casei.
  3. Când iesi afară la drum, nu-i bine să mergi cu găleata goală, ci cu găleata plină pentru a umbla bine tu si cel ce iese în cale.
  4. Dacă iese pisica neagră în drum, când mergi undeva se spune că îti merge rău.
  5. Totdeauna la drumuri lungi si grele este bine să porti la piept carte de rugăciuni si talionul. Cartea cu chipul Maicii Domnului se pune la cărute, masini, autoturisme etc.
  6. Se spune că Baba Dochia când vine la 1 martie are 12 cojoace si este foarte puternică. Chiar dacă nu se lasă usor învinsă..., primăvara totusi apare.
  7. Dacă te întâlnesti pe drum cu ariciul, se spune că îti merge bine. Este bine să-l lasi în pace si să nu-l necăjesti.
  9. Dacă te întâlnesti cu hornarul (cosarul), se spune că îti merge bine toată ziua si vei avea noroc să îti împlinesti toate dorinţele.
  10. Se spune că dacă lupul te vede primul pe tine o să-ti amortească glasul, o să ti se lege gura, fără să poti spune nimic.
  11. Dacă sarpele îti iese în drum înseamnă că „ceasul rău” este pe aproape si în ziua respectivă nu-ti iese nimic bun din ce ai plănuit.
  

Desigur multe din acestea sunt superstitii, altele credinte. O parte dintre ele îmbracă în continutul lor manifestări păgâno-crestine.

Notă: Pentru realizarea acestui capitol s-au folosit informatiile din cartea “COMUNA TELCIU (1245- 2004)- REPERE MONOGRAFICE”- autor Vasile Tutula